49 de poezii de Ion Minulescu selctate și citite de Andrei Pleșu.

Ce inseamna, de fapt, "Comedii la portile Orientului"? Inseamna mai multe: umor tonic, haz vehement, ochi critic fixat asupra subrezeniilor indigene, verva cotropitoare, limbaj luxuriant si un farmec al rostirii care nu se obtine din dictionare si compendii. Aveti de-a face, asadar, cu un audiobook de gala. Rostul lui e sa ne binedispuna si sa ne reconecteze la literatura pura. Caci dincolo de eventuala lor miza pedagogic-moralizatoare, Comediile asta sunt: bucati sau mai degraba bucate literare, din care nu lipseste nici o mirodenie si care alcatuiesc un ospat de neuitat.

"Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii. S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părţilor ei bune."

"Ingerii convertesc abisul dintre Dumnezeu si om intr-un spatiu al comunicarii. Ei dau consistenta si viata acestui spatiu, transmitand omului semnele lui Dumnezeu si lui Dumnezeu rugaciunile omului." Andrei Plesu

"Daca îti acorzi un cât de mic ragaz, daca arunci, de jur împrejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (înca) functioneaza. Sarpanta lumii (înca) tine. Mai exista înca oameni întregi, traditii vii, întâlniri miraculoase. Traim într-un sos toxic, dar el contine înca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare înca sa ia în serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (înca) trai frumos." (Andrei PLESU)

Ecolul 19 este o alta planeta. Iti trebuie un anume spirit de aventura ca sa te intorci acolo, asumandu-ti riscul de a trai, zi de zi, exact ca oamenii vremii, de a te obisnui cu felul lor energic de a fi, cu regulile lor de conversatie, cu numeroasele lor obiecte de imbracaminte obligatoriu de purtat in acelasi timp pe unul si-acelasi trup, cu caii si cu servitorii lor, cu inima lor moale si cu taria lor de caracter, cu oala lor de noapte si cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale si cu neajutorarea ingrozitoare in fata bolii, cu miasmele, cu parfumurile si cu sarurile lor, cu puricii si plosnitele dezgustatoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme si cu felul atat de direct in care ti se adreseaza chiar tie, cititorule, in romanele lor. Dar riscul cel mare este sa te deprinzi cu increderea lor absoluta intr-un viitor care tie, celui venit de acolo, din viitorul in care credeau ei atat de frumos, iti strange inima. Daca ajungi sa crezi si tu in el, ca ei, reintoarcerea acasa ar putea fi plina de dezamagiri si regrete.

Nu se poate sa nu te întrebi, din cînd în cînd, cum se face ca cei virtuosi au necazuri, în vreme ce pacatosii o duc bine. si, în definitiv, cum se împaca portretul unui Dumnezeu bun, iubitor, milostiv, cu existenta ubicua a raului în lume. Acestea sunt întrebarile Cartii lui Iov. Ea nu vine cu raspunsuri ultime. Dar îsi arata ca, punîndu-si asemenea întrebari, esti într-o buna si veche companie. Si ca, pîna sa ai un raspuns, te poti bucura de o capodopera a poeziei vechi-testamentare.

"Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la îndoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge între bine si rau, între viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. În materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta."

Acest audiobook este reeditarea CD-ului Parfumul aspru al fictiunii.

"Ne mândrim în asemenea masura cu Eminescu, încât aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca îl cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra în absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu înseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe lînga plopii fara soș. E mult mai mult si e altfeldecât l-am fixat în memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am încercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra." (Andrei PLESU)

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata.

"Trebuie, mai întâi, sa va spun ca va citesc acum un capitol din cartea mea care se numeste Amintiri din pribegie. [...] Capitolul pe care vi-l citesc este ultimul din aceasta carte si, de fapt, este dincolo de pribegie, fiindca e vorba de socul întoarcerii mele în tara, dupa o absenta de patruzeci si cinci de ani. Eram în momentul acela la Paris, secretar general al unei institutii românesti benevole care se numea Casa Româneasca, si, impresionati peste masura de ce se întâmplase la Bucuresti în decembrie 1989, am hotarât sa venim la Bucuresti cu niste masini, aducând în tara lucruri care lipseau partidelor, universitatilor.

"Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viata fiecarui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importanta decât adevarul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoza a placerii, cu extazele si abisurile ei pline de primejdii.Am citit acest text pentru a ma bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu exista." Andrei Plesu

16 povestiri în lectura lui Victor Rebengiuc.

"Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze." (Emil CIORAN)

The True Story of The Coward Brothers follows two musical brothers – one English, one American, both the illegitimate sons of dubious parentage who may, as they claim to be, "one and half-brothers" – perhaps a reference to the disparity in their height and relative talents.

The year 1972 saw the beginning of a five-year span in which Stevie Wonder released five groundbreaking, critically acclaimed albums, garnering him more than half a dozen Grammys and more than 10 million albums sold, securing his place as one of the most important American musicians and songwriters in history. For the first time, uncover the untold story of an extraordinary artistic journey that shaped the greatest creative era in popular music history.

Fresh off the success of her groundbreaking first play, A Raisin in the Sun, Lorraine Hansberry's The Sign in Sidney Brustein's Window tells the tragicomic story of a young bohemian couple in New York's Greenwich Village, struggling to do what's right in a world that rewards everything that's wrong. Sidney is a dreamer who wants his own Walden Pond; Iris is a budding actress whose own backstory is a performance. They're caught in a moment where, "the world is about to crack right down the middle," as the play tackles racism, sexism, antisemitism, homophobia, liberal complacency, and more.

In the spring of 2020, as the world grappled with the deepening coronavirus pandemic, acclaimed British screenwriter and playwright David Hare was struck down by the virus himself. With brutal honesty, sharp humor, and his trademark insight, the renowned writer of modern classics like Skylight and Plenty brings us into his own experience battling the bizarre and terrifying symptoms of Covid-19.

With exclusive insights from the legendary cast, including Al Pacino, Robert Duvall, Robert De Niro, and Talia Shire, and commentary from a diverse array of film experts and ardent aficionados, we dissect the film’s magnetic allure and its pervasive influence across our culture. Journey alongside Rebecca Keegan, acclaimed senior film editor at The Hollywood Reporter, as she explores the heart of this cinematic masterpiece through a new lens.

The very strange but nevertheless true story of the dark underbelly of a 1960s hippie utopia. Laurel Canyon in the 1960s and early 1970s was a magical place where a dizzying array of musical artists congregated to create much of the music that provided the soundtrack to those turbulent times. But there was a dark side to that scene as well. Many didn't make it out alive, and many of those deaths remain shrouded in mystery to this day.

After a betrayal at work costs Song Kuan her job, she retreats to her friend Lucy’s idyllic family cabin on a lake in Minnesota to lick her wounds. She devotes herself to recording Ice Cold Cases, a true-crime podcast that she and Lucy cohost with the gleeful energy of obsessed fans—until an anonymous tip about a missing-person case disrupts their equilibrium. Then Lucy disappears, leaving Song alone in an unfriendly and unfamiliar town where locals don’t take kindly to strangers asking questions.

With Emmy, Grammy, and six-time Tony Award winner Audra McDonald as Blanche DuBois alongside Carla Gugino as Stella, O’Hara takes a fresh and visceral look at the emotionally charged relationship between these two iconic sisters. Haunted by her past, Blanche seeks refuge with Stella and Stanley (Ariel Shafir) in New Orleans, where she wrestles with the nature of her sister’s husband, her sister’s denial, and her own unraveling mind.

A sidesplitting, heartrending look at life—and death. This powerfully personal production, recorded live from the Minetta Lane Theatre, cuts through the platitudes, directly reaching out to anyone who has ever experienced loss—or will. So...everyone.

In this brave and moving memoir, Corey Feldman is revealing the truth about what his life was like behind the scenes: His is a past that included physical, drug, and sexual abuse, a dysfunctional family from which he was emancipated at age fifteen, three high-profile arrests for drug possession, a nine-month stint in rehab, and a long, slow crawl back to the top of the box office.