Cu o experiență de peste trei decenii în presă, Mihai Tatulici a fost martor la cele mai importante momente din istoria recentă a României. A fost în mijlocul evenimentelor, în stradă, în studio, în direct. A transmis Revoluția din 1989 în timp real și a urmărit cu luciditate drumul dificil al României după căderea comunismului.
Este omul care i-a spus lui Călin Georgescu, direct și fără ocolișuri: „Nu veți fi niciodată președintele României.”. O replică ignorată atunci de multă lume, o profeție care s-a dovedit adevărată acum.
Mâine vorbim despre ce s-a schimbat în România și ce pare blocat în timp.
Despre cum e să faci jurnalism într-o perioadă în care adevărul nu mai e căutat, ci evitat. Despre manipulare, extremism, frică și despre cum reziști presiunilor fără să devii parte din sistem.
Ce ne-a adus aici? Ce ne mai poate scoate? De ce se aud mai tare vocile celor care acuză și dau vina, decât a celor care construiesc și-și dau mâna?
Dacă vrei să înțelegi mai bine cum arată România din perspectiva unui om care a trăit fiecare etapă, în ce direcție mergem, cu cine mergem și de ce pare că uităm lecțiile trecutului, e un episod pe care merită să-l urmărești.
Activează-ți notificările ca să fii anunțat când începem.

Acesta nu este un discurs politic. Nu este o pledoarie pentru un partid sau pentru un politician. Acesta e manifestul celor care mai cred în oameni. În România care nu dă vina, ci dă mâna.
Trăim vremuri în care e ușor să urli și urăști, dar tot mai greu să te conectezi și să iubești. Într-o lume plină de zgomot, Mihai Morar alege să spună ce crede. Cu onestitate. Despre România. Despre alegeri. Despre vot, dar nu ca un banal „gest de duminică”, ci ca un act de responsabilitate profundă.
Ce alegem, de fapt, când votăm? Un om? Un ideal? Sau poate ceea ce vrem să devenim ca popor?
Acest manifest nu e despre a ne răzbuna unii pe alții, ci despre a ne regăsi unii lângă alții. Despre a pune ceva la loc, nu a da ceva jos. Pentru că, după ziua de duminică, vom rămâne tot aici. Pe aceleași străzi. În aceeași țară. Împreună.
Dă mai departe acest discurs-manifest dacă simți că România are nevoie de mai multă iubire și mai puțină frică. De mai multă conexiune și mai puțină dezbinare.
Un manifest Fain și Simplu.
Mulțumim că ești. Mulțumim că simți.

Un interviu cum puțini se așteptau între Mihai Morar și Cornel Palade, unul dintre artiștii care au scris cu adevărat istorie în showbiz ul românesc.
Cine nu a auzit de Cornel Palade? Iar pentru toți, numele său este sinonim cu comedia. Tocmai de aceea, podcastul de astăzi este cu atat mai suprinzător cu cât... nu este axat pe comedie. Să fie asta din cauza clișeului că toți comedianții ascund un suflet trist? Nu. Și asta pentru că sufletul lui Cornel Palade nu este plin de tristețe, ci de poezie. Iar maestrul, cum nu îi place să i se spună, ne împărtășește cu plăcere poezii pe care le recită din memorie. Chiar dacă au fost scrise în urmă cu 40 de ani!
Dincolo de poezii și de momentele de început ale scenei românești, ale duo-ului cu Romică Țociu, podcastul de astăzi este o reală călătorie în trecut. Inedită și extrem de captivantă. Într-o perioadă în care modernitatea pălește, iar reperele care ghidau societatea erau constituite din relațiile umane, din onoare, din aspirații, vicii, succese și eșecuri. Este lumea de poveste, romanțată, prin care ne poartă baiatul care la 5 ani era singur pe lume, dar care a reușit, prin credință și caracter, să își depășească din plin condiția. Este lumea celor care nu au, dar aspiră. A celor care au ce oferi. A celor ce nu renunță și reușesc.
Descoperă lumea de ieri prin amintirile unui mare povestitor. Un personaj pe care, din respect, ne vom feri să îl numim vedetă, maestru sau monstru sacru al scenei românești. Îi vom spune, simplu, Cornel Palade. Un om la Fain & Simplu.
Cu Mihai Morar.